La 17 septembrie 2007, Uniunea Scriitorilor a Republicii Moldova, Asociatia Istoricilor din R. Moldova si Fundatia Moldova din SUA a organizat la Chisinau prezentarea Dictionarului Istoric al Moldovei, editia a doua (2007). Mai jos publicam prezentarea unuia dintre autorii, domnul Andrei Brezianu. 

* * *
 
Imi face o deosebita placere sa ma pot adresa azi domniilor voastre cu un prilej atat de rar, atat de lipsit de precedent: e vorba, intr-adevar de o imprejurare iesita din comun din cel putin doua puncte de vedere.

In primul rand --si as tine sa subliniez acest lucru cu toata taria-- vorbim despre o carte cu valoare de premiera: ajuns la a doua editie –si tin sa aduc aici omagiul meu de recunostinta co-autorului acestei editii, Vlad Spanu,  care cu marinimie si devotament nepercupetit a facut cu putinta aceasta a doua editie  -- avem in fata noastra cel dintai dictionar istoric consacrat in limba engleza Moldovei istorice si Basarabiei.

In al doilea rand, legat de aceasta, vorbim aici --surprinzator poate--, despre o carte ai carei virtuali destinatari, mult dincolo de hotarele noastre, nu sunt ai nostri, ci cititori raspinditi in toata lumea: din Anglia si Statele Unite in Japonia si Australia; din tarile scandinave in Africa de Sud, din Canada  si India in  Noua Zeelanda si China, --mai exact pretutindeni unde exista curiozitate despre Moldova si unde engleza este limba celor interesati de o cale simpla de acces, sistematica si succinta, la informatia de baza privind aceasta mica tara a Europei.

Se vorbeste mult despre Europa.  Semnificativ, prin chiar seria editoriala in care se afla inscrisa (“European Historical Dictionaries”)-- lucrarea publicata de Scarecrow  Press vede Moldova nu doar ca pe o tara desprinsa din fosta Uniune Sovietica, ci drept una apartinand Europei.  

Spuneam ca lucrarea face parte dintr-o serie cu profil specific. In acest sens, cartea se inscrie, ca tipologie, intr-o familie de volume standard, asemanatoare nu numai prin anumite rigori privind spatiul tipografic (acestea au stanjenit mult prima editie, in 2000), ci si prin maniera anume in care, in linii mari, cartile din colectie isi abordeaza, tara dupa tara, subiectele. Dictionarul nostru consacrat in engleza Moldovei se conformeaza in acest sens modelului care da identitate colectiei, o serie ce insumeaza pana in prezent aproape 60 de aparitii. De aproximativ acelasi format, umar la umar cu cel consacrat Moldovei se afla (tot in engleza) spicuiesc pe sarite, volume ca cele consacrate: Portugaliei (1993 si 2003), Turciei (1994 si 2002), Greciei (1995), Poloniei (1994 si 2003), Maltei (1995), Sloveniei (1996 si 2007), Letoniei (1997),  Islandei (1997), Finlandei (1995 si 2007), Irlandei (1997), Estoniei (2004), Ucrainei (2005), Lituaniei (1997),  Frantei (1998), Suediei (1995 si 2006) si altor zeci de tari ale Europei.

Spunand acestea, am oferit un context mai larg putand servi mai adecvat de explicatie pentru caracterul specific colectiei.  Volumul consacrat Moldovei, al  cincizeci si doilea din serie, se  aseamana pana la un punct cu toate celelalte prin stil si forma, asemanare dictata tocmai de formatul acestei familii internationale de tomur-standard, in care, ca un simbol, steagul fiecarei tari figureaza ca o emblema de identitate pe coperta.

Vorbind de tipare standard, una dintre caracteristicile seriei de dictionare europene editate de Scarecrow Press e aceea ca, in afara dimensiunii istorice propriu-zise – aspectul diacronic, acea şarpanta solida a lucrarii-- fiecare abordare e completata prin adaosuri la zi, reflectand, in chip de spicuiri de anuar, desfasurari contemporane, in primul rand din domeniul politicului, economicului, al realitatilor statistice si, indeobste, al vietii sociale in mers. Asa se explica faptul ca, pe langa insiruiri de mari repere stabile de istorie, in acest dictionar --ca si in toate celelalte din seria “European Historical Dictionaries”-- , vom gasi presarate si nume contemporane sau de actualitate: nume de prim ministri, de luptatori politici, de partide si aliante, nume de organizatii legate, intr-un fel sau altul (de cele mai multe ori tranzitoriu), de puncte de varf ale zbuciumului din viata contemporana a cetatii.    

Dictionarul consacrat in engleza Moldovei nu face exceptie de la aceasta regula; el se inscrie in normele generale de economie ale colectiei despre care vorbim.  Paralel, as dori sa evidentiez pe de alta parte o alta regula a acestui tip de lucrare, o norma ce tine de continut si de modalitatea expunerii narative. Este vorba de regula abordarii factuale, atat in cele relevante, cimentate deja de istorie, cat si in cele (la randul lor relevante), dar pana la proba contrarie, efemere, cele culese din aria de informatie privind realitati sociale si politice in mers, care inca nu au devenit istorie.

Reiese din toate acestea ca armatura si centrul de greutate al unui dictionar istoric ca acesta nu sta in configuratia scurtelor fise de anuar la zi, majoritatea de actualitate tranzitorie. Acestea ar fi putut sa lipseasca fara ca alcatuirea cartii ca dictionar de istorie sa fie diminuata in esenta caracterelor sale constitutive.  Aceasta trasatura explica de ce, in sinteza pe care o ofera cititorului strain, Dictionarul istoric al Moldovei nu are decat prea putin de-a face cu constructii lexicografice mamut si ideologic partinitoare, precum cea exemplificata in cele opt volume ale “enciclopediei sovietice moldovenesti” intocmite candva de Iakim S. Grosul, aparute intr-un alfabet strain de limba tarii si adresate, in scop pur de propaganda si indoctrinare, cititorilor din defuncta republica socialista sovietica moldoveneasca.  

Dictionarul pe care il avem aici sub ochi nu este nici un anuar, nici o enciclopedie exhaustiva in sens propriu, ci un compendiu, un indrumar succint destinat nu cititorului de aici, ci cititorilor din lumea larga, celor din universitati, din cercuri academice si cancelariile diplomatice, interesati sa se informeze “sine ira et studio” asupra unor date esentiale, in primul rand de istorie, privind o tara tinuta indelung sub obroc de vechi stapaniri si tiranii, nu doar imparatesti si militare, ci si ideologice. E  vorba aici, neindoielnic, de faptele care, --intai intre 1812 si 1918, iar apoi intre 1940 si prabusirea sistemului sovietic--, au dat pana la urma nastere cu forcepsul, as spune,  impotriva naturii, pe harta sangeranda a Europei de est, realitatii pe care, cu voia dumneavoastra, mi-as ingadui s-o numesc aici “paradoxul moldav”.

Chiar daca mic ca volum, un dictionar randuit in succesiune alfabetica nu poate fi parcurs ca o carte. Destinata unui public prin definitie strain, o lucrare ca cea de fata se infatiseaza asadar mai curand ca o cheie, un instrument practic de intrare, o poarta de acces in directia unor crampeie de informatie relevanta adunata in manunchi si care, odata parcursa si cercetata in functie de necesitati, arunca, sub forma unei semanaturi de idei, lumina necesara unei intelegeri cat mai obiective a ansamblului.  

O seama de detalii apropiate sufletului, binecunoscute spiritului acestor locuri, nu isi vor gasi neaparat locul in aceste file: cutia de rezonanta pentru astfel de sentimente, experiente si trairi, o astfel de vibratie anticipativa lipseste ochiului curios din afara. Maniera cea mai potrivita pentru a-l aduce pe cel din afara la socul cunoasterii a ceea ce este esential in destinul Moldovei tine de felul in care, odata decantata, informatia de baza ii poate fi infatisata in concordanta cu propriile lui deprinderi intelective si cu gustul sau, tipic occidental, pentru obiectivitate si concizie, trasatura ce caracterizeaza portretul ideal al cititorului de aiurea, atras – fie in virtutea profesiunii, fie din interes: politic, istoric, psihologic, geopolitic, cultural, ori diplomatic-- de intelegerea unei realitati atat de complexe, atat de des eronat intelese, atat de frecvent rastalmacite, precum realitatea intruchipata pe harta lumii noastre de republica Moldova, unul din cele mai atipice state succesoare desprinse, dupa caderea zidului de la Berlin, din fosta Uniune Sovietica.

Vorbeam mai sus de “paradoxul moldav”. Acest paradox, definibil poate in maniera lapidara drept paradoxul “unei tari rupte dintr-o alta tara” a  reprezentat una din cele mai grele pietre de incercare in elborarea acestei lucrari. Cum stiti, exista mai multe pareri si teorii –fiecare dotata cu argumente-- despre al cui stat succesor este, in esenta, Republica Moldova.

Exista opinia ca  prin structura, institutii, cultura si traditie politica recenta, Republica Moldova de astazi descinde in linie dreapta nu doar din republica unionala sovietica  purtatoare a acestui nume, ci prin filiatie politica inconfundabila din republica-pilot constituita de puterea sovietica in 1924 pe malul stang al Nistrului.  In virtutea unui astfel de rationament, un dictionar istoric al Republicii Moldova ar fi trebuit poate sa inceapa cu evenimentele din intervalul interbelic care au dus la cristalizarea institutionala a proiectului comunist de “nation-building” cel implementat de Stalin atunci cand instaura la Balta, apoi la Tiraspol, prima putere sovietica purtand nume moldovenesc... Si totusi, logica unui astfel de argument acopera doar o parte, as spune o fractiune mica din realitatea istorica obiectiva. Nu intamplator, cum stim foarte bine, inca din anii de constituire a artificialei Republici Autonome Sovietice Socialiste Moldovenesti, capitala viitoare era indicata pe malul drept la Nistrului, --Chisinaul. Iar dupa  brutala anexare din 1940, abil camuflate dar nu putine, au fost ecourile ochind un areal mai vast drept areal de drept al partii sovietice de tara.  In zilele noastre, cum bine stim, aceasta stranie ambitie de a extinde pana la Carpati hotarul s-a vazut materializata, printre altele in grafica unor timbre, in lucrari zis stiintifice, unele invocand factorul cultural, lingvistic, si mai nou –de la cel mai inalt nivel-- un asa zis factor “etnic”, ca si cel de jurisdictie canonica bisericeasca.   

Asadar, al cui succesor, dincolo de anexari si devolutii este tara de care se ocupa acest Dictionar? Fara indoiala ca si al Voevodatului si Principatului Moldovei, si al Principatelor Danubiene de la 1856, si al  tarii cu care impartaseste o intreaga zeste de cultura si traditii ancestrale.  De aici paradoxul. De aici dilemele ce vin sa imparta  in doua liniile de succesiune. De aici necesitatea unei calrificari integratoare pe care , in pofida piedicilor semantice  acest dictionar  (desigur ca toata lucrarea omeneasca imperfect dar  perfectibil), si-a propus sa o ofere, asa cum se cuvine unui dictionar organizat alfabetic in segmente discrete . Asa cum se cuvine unei carti adresate unor cititori si studiosi din lumea larga: cat mai concis, concentrand atentia pe detaliul esential si totodata relevant. Cat mai bine calibrat spre a retine cu usurinta atentia ochiului strain si dezangajat fata de tema, totusi dornic si curios de lamuriri si raspunsuri.

Daca exista un paradox a doua Moldove, o provincie istorica si totodata o republica de sine statatoare cu acelasi nume, acest dictionar s-a straduit sa puna lucrurile in context  pornind de la realitatea si adancimea dilemei initial create odata cu prima anexare a taramurilor dintre Prut si Nistru la 1812. Cartea despre care vorbim nu a omis sa arate ca Rusia ceruse lui Napoleon intregul principat al Moldovei. Dictionarul reaminteste ca, din partea anexata de tarul Alexandru  prin Congresul de la Paris de la 1856,  Europa redase principatului Moldovei toata partea dunareana a vechiului voevodat. Si ca acesta, impreuna cu intreg restul tarii nesupuse autocratiei ruse, s-a reunit la 1859 cu principatul-frate, sub urmasul de drept al lui Stefan,   Voda Cuza.  Dictionarul nu omologheaza de fel Republica Moldova cu Moldova, ci arata punct cu punct si intrare dupa intrare toate acele fapte care dovedesc ca este imposibil de vorbit de Republica cea care si-a proclamat independenta in 1991 fara a  arata legatura ei cu lungul sir de Domni de la Dragos si Bogdan pana la Cuza. Caci nu se poate vorbi despre traditiile, cultura si artele din Republica Moldova scotand din context elemente de patrimoniu moral, simbolic si cultural precum Plugusorul, Doina,  legenda Dochiei, Cantarea inaltata tarii de Alecu Russo, pe Eminescu, Creanga, Alecsandri si Hasdeu.

Unde este asadar vatra Moldovei --astazi politiceste, prin voia marilor puteri-- separata in doua? Dictionarul a facut turul de forta sa prezinte in segmente clare toate piesele de informatie necesare reconstiturii intregului. Cititorul intrarilor ce se refera la marile rascruci: Anexare, Aculturatie, Deportari, Putere bolsevica, Imperialism, Suveranitate, Chestiunea limbii, Independenta, Miscari de rezistenta, Organizatii clandestine anti-sovietice, si altele asemenea lor va desprinde din tot atatea expuneri strict factuale o realitate istorica, daca vreti, pe cat de verace pe atat de tulburatoare. Spre informarea echidistanta a cititorului strain despre toate acestea, Dictionarul istoric al Moldovei, ajuns acum la a doua editie, s-a dorit o treapta.
 
* Andrei Brezianu este autorul primei editii a volumului Historical Dictionary of Moldova, Scarecrow Press (SUA), 2000, si co-autorul a celei de a doua editie (cu Vlad Spânu) din 2007. Andrei Brezianu (n. 1934) este un eseist, publicist şi comentator politic american de origine română. Este doctor în litere şi profesor la Universitatea Catolică Americană (Catholic University of America) din Washington. S-a stabilit în SUA în 1985. Între 1991 şi 2001 a fost şeful serviciului român al postului de radio Vocea Americii. Este fiul cunoscutului poet şi critic de artă Barbu Brezianu şi soţul scriitoarei Alexandra Târziu.

Bookmark this news