Moldova.ORG -- Circa 35 de mii de copii de vârstă şcolară au rămas fără îngrijirea ambilor părinţi şi mai mult de 75 de mii de copii au un părinte plecat la muncă peste hotare, se arată în studiul „Situaţia copiilor rămaşi fără îngrijirea părintească în urma migraţiei”, realizat de UNICEF.

După cum comunică MOLDOVA.ORG, studiul arată că migraţia moldovenilor contribuie la destrămarea familiilor şi la creşterea numărului de copii lipsiţi de îngrijire părintească.

Autorii studiului afirmă că, după plecarea părinţilor, copiii se confruntă cu stări emoţionale dificile şi neplăcute. Dorul, tristeţea, singurătatea şi sentimentele de insecuritate îi fac pe copii să-şi piardă abilităţile de a-şi controla şi exprima emoţiile în diferite situaţii.

Aproape toţi copiii intervievaţi au afirmat că banii nu le pot compensa suferinţa cauzată de despărţirea de părinţi. „În trecut nu aveam posibilităţile pe care le am acum... situaţia s-a schimbat.” „Nu am aceeaşi dispoziţie ca înainte, mă uit la alţi copii şi mi-e trist. Nu-mi trebuie bani şi plâng.” „Deşi am obţinut mai mult confort material şi libertate, mama îmi lipseşte foarte mult.”

Gama de emoţii prin care copiii îşi descriu viaţa este predominată de culori cenuşii. Dorul şi tristeţea sunt stările cele mai frecvent amintite. Copiii de vârstă mai mică au menţionat că plâng des. O parte din ei relatează stări de apatie pe care nu le pot explica: „Acum sunt tristă. Inima mea nu mai este întreagă.” „La început am fost în depresie, vara mi-a fost rău.” „Înainte eram veselă, aveam poftă de viaţă. Acum simt lipsa lor.”

Potrivit studiului, unii copii ajung să-şi facă griji pentru rudele în supravegherea cărora au rămas, ori se tem că părinţilor li se poate întâmpla ceva rău. Ei se simt vinovaţi că din cauza lor au plecat părinţii peste hotare.

Potrivit experţilor OIM, sentimentul de vină poate afecta extrem de mult dezvoltarea copiilor, deoarece acţionează ca un complex de inferioritate. „Înainte vroiam libertate. După ce au plecat ambii părinţi am atâta libertate, încât m-am săturat de ea. Libertatea a devenit închisoare…”

Adolescenţii spun că li se întâmplă să aştepte cu nerăbdare revenirea părinţilor, vizitele lor, iar după o săptămână de trai împreună, îşi doresc ca ei să plece înapoi. „De multe ori ajung chiar să-şi urască, inconştient, părinţii, care găsesc nişte copii înstrăinaţi de ei...”.

Studiul calitativ a fost realizat pe un eşantion de 231 de persoane, în trei comunităţi din zone geografice diferite ale republicii. Informaţiile au fost culese de la 159 de copii, cu vârste între 10-18 ani, şi 62 de adulţi. // MOLDOVA.ORG


Publicat la: 22 Noiembrie 2006   

Sursa:

Arhiva