Preşedintele Mişcării Ecologiste din Moldova, Alecu Reniţă, a adresat o scrisoare deschisă guvernului Republicii Moldova, în care se arată activităţile ilegale de dobândire a pietrei din stâncile pitoreşti ale Complexului natural-cultural „Orheiul Vechi”, iar autorităţile raionale şi locale nu iau măsuri de curmare a acestor fărădelegi. Mai mult ca atât, dumnealui susţine că tot ce are loc pe terenurile acestui valoros monument al naturii nu se produce fără implicarea poliţiei şi autorităţilor publice locale. Scrisoarea cu semnalul de alarmă a fost reexpediată Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale pentru a stabili dacă neliniştea ecologiştilor este justificată.


Controlul organizat de Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale i-a luat prin surprindere pe cei care dobândeau piatră pe terenurile Complexului „Orheiul Vechi”, aflate sub ocrotirea statului. Spunem aşa deoarece, la fiecare control întreprins de inspectorii ecologişti, pe teren nu erau cei care râmau pământul, nu erau infractorii. Pe aceştia cineva îi informa prin mobile despre venirea inspectorilor şi toţi se ascundeau unde nimereau, lăsând pe loc doar piatră, cazmale, ciocane, lopeţi, alte scule şi pământul deformat. De această dată pe teren au fost număraţi vreo 30-40 de femei şi copii, care dobândeau piatra miraculoasă. La apariţia inspectorilor şi de această dată hoţii de piatră au fugit care şi încotro, ca potârnichile. Au lăsat totul baltă, ba mai mult: o mamă şi-a abandonat copilul sugaci într-un cărucior şi acesta plângea. Doar peste un timp mama şi-a dat seama că micuţul a rămas printre pietrele scoase din sol, s-a întors ca o pajură, a înşfăcat copilul şi a fugit cât o ţineau picioarele. Episodul acesta a fost atât de trist, încât inspectorii se întrebau: în ce fel de ţară trăim?

Cu cei care au discutat inspectorii spun că această activitate le este unica scăpare de sărăcia apăsătoare, cu piatra câştigă un ban pentru a se hrăni şi a-şi îmbrăca odraslele. Poate că ei sunt sinceri, ca şi acei care zile întregi „triază” deşeurile de la gunoiştea orăşenească pentru a găsi fier vechi, hârtie şi a le preda la prelucrare. Ion Sava, şeful Inspecţiei ecologice Orhei (scr. nr. 02-17/43 din 26.04.06) susţine că acţiunile de dobândire a pietrei se efectuează cu acceptul tacit al consiliului local al primăriei Trebujeni, al administraţiei şi postului de poliţie ale complexului natural-cultural „Orheiul Vechi”.

Preşedintele raionului Orhei, Evgheni Pisov, (scr. nr. 02/1-20-109 din 30 august 2006) informează guvernul despre faptul că la extragerea şi comercializarea pietrei din satele Trebujeni, Butuceni şi Morovaia sunt antrenate unele şi aceleaşi persoane: Rumleanschi Vladimir, Guvir Maria, Morari Veaceslav din Butuceni, Colţa Maria din Morovaia, Roşcovan Vladimir din Trebujeni. Acestora Inspecţia ecologică Orhei le-a întocmit câte 2-3 procese-verbale. Printre altele, această inspecţie, în 2003, a întocmit 21 de procese-verbale strângătorilor de piatră şi le-a aplicat amenzi în sumă de 9900 lei, în 2005 şi 2006 a întocmit 36 de procese-verbale, cu amenzile respective. Atât. De altfel, dumnealui nici nu putea să indice şi alte momente guvernului. În raion nu s-a format o comisie extraordinară, ce ar fi putut informa obiectiv guvernul despre starea adevărată a lucrurilor, iar scrisoarea amintită mai sus a fost pregătită de Ion Sava, şeful Inspecţiei ecologice Orhei a Inspectoratului Ecologic de Stat, care, atât cât a putut, şi-a făcut cinstit treaba. Consiliul raional şi Comisariatul de poliţie au instituit un post de control la intrarea pe teritoriul Complexului „Orheiul Vechi” pentru reţinerea autocamioanelor cu piatră. Însă efectul este nul. Maşinile ocolesc postul instalat, iar amenzile simbolice sunt acceptate de cei care nu respectă legea măcar şi în fiecare zi, numai să-i lase să colecteze piatră. Venitul lor este de zeci de ori mai mare decât amenzile în cauză..

În răspunsul dat guvernului (scr.nr.04.05/1406 din 29.08.06) de către Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale se arată că la Butuceni şi Trebujeni activează o reţea bine organizată de extragere şi comercializare a pietrei. Piatra este procurată de la localnici la un preţ mic şi se vinde la preţuri fabuloase neimpozabile.

Nina Gusin, secretarul Consiliului local Triebjeni a mărturisit că circa 200 de familii din sat practică acest gen de activitate. Piatra este depozitată pe marginea drumurilor, însă nimeni din localnici nu recunoaşte că piatra ar fi proprietatea lor, şi nu pot fi traşi la răspundere, iar cei de la organele de ordine susţin că n-au dreptul de a ridica piatra depozitată pentru a elibera drumurile de grămezile căzute, parcă, din cer. La Butuceni, de exemplu, la poarta fiecărui sătean este depozitată piatră în grămezi mari, dar nimeni nu ştie cui îi aparţine. Nu poate afla nici chiar poliţia din primărie, nici cea raională. Dar să nu credeţi că această piatră e dată uitării. Cu camioanele este dusă în or. Chişinău, pe str. Uzinelor, unde se vinde cu căldarea ori cu panerul. Astfel, o căldare de piatră costă 12 lei, un metru cub -1200 lei, iar o maşină - de la 4 la 8 mii lei. Pe loc însă piatra se vinde cu 5 lei căldarea. Şi nimeni n-a oprit nici o maşină cu piatră, iar de este reţinută vreuna, se face totul ca să fie eliberată. Odată, a spus dl I. Raileanu, am reţinut o maşină cu piatră, chiar la punctul de control al Complexului „Orheiul Vechi”, atunci şoferul a sunat cuiva la mobil şi imediat a fost sunat poliţistul de serviciu. În receptor s-a auzit o voce cam dură: „Eliberaţi maşina”, poliţistul a răspuns doar ”Esti!”.

Se mai vorbeşte prin părţile locului, iar primarul din Trebujeni, I. Răileanu, a confirmat aceasta faţă de inspectorii ecologişti aflaţi la control că, dacă plăteşti o taxă de 200 lei în caz de oprire a maşinilor încărcate cu piatră, nu ai nici o problemă, ea se rezolvă prin intermediul mobilelor. Mai bine, spune el, ar plăti această cotă primăriei şi ar fi folosită pentru comunitate.

Cititorii se vor întreba: oare puterea de azi nu poate face ordine pe teritoriul acesta unic? Este atât de greu ca primarul, Ion Răileanu, care are hăţurile în mână să fie atât de neputincios la el acasă. Se mai întreabă, de ce Consiliul raional Orhei n-a aprobat nicio decizie privind fărădelegile care au loc pe pământurile acestui monument natural. Poate fi întrebat şi preşedintele raionului Orhei, dl Pisov, de ce atâta vreme a lăsat în umbră problema stopării colectării ilicite a pietrei milenare din stâncile pitoreşti ale complexului respectiv, căci şi el are hăţuri în mână, ba mai are în subordine poliţie, procuratură, judecătorie şi alte pârghii. Ce trebuie de întreprins? În aceeaşi scrisoare-răspuns guvernului (04-05/1406 din 29.08.06) Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale confirmă că procesul de extragere a pietrei şi de distrugere a Complexului natural-cultural „Orheiul Vechi” a căpătat o amploare catastrofală, iar pentru stoparea acestui proces este nevoie de a implica Ministerul de Interne, Procuratura Generală, Centrul pentru combaterea crimelor economice şi corupţiei, Inspectoratul Fiscal de Stat, Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea Tehnică a obiectelor Industriale Periculoase din cadrul Serviciului standardizare şi metrologie şi, desigur, administraţia publică locală. Fără îndoială, se cer acţiuni cu mult mai dure faţă de persoanele surprinse în flagrant la extragerea ilicită a pietrei, iar amenzile să nu fie simbolice, dar usturătoare, ca infractorii să nu se mai îndeletnicească vreodată cu astfel de activităţi. Aici am pune un accent. Ar trebui ca organele de specialitate şi de drept să facă investigaţii privind volumul pietrei furate în toţi aceşti ani, cine sunt hoţii şi cine n-a întreprins măsurile necesare de stopare a fărădelegilor comise pe teritoriul Complexului-muzeu „Orheiul Vechi”, care au început să aibă loc încă din 2000-2001. În caz contrar, afirmaţiile dlui Reniţă de la MEM, precum că putem rămâne în viitorul apropiat fără acest unic monument al naturii, sunt întemeiate.

Ion Stoleru, şeful Secţiei sisteme informaţionale, IES;

Emil Ciobanu, consultant în Secţia inspectare sol, subsol, deşeuri şi substanţe chimice, IES

Veronica Josu, specialist principal, Direcţia resurse naturale şi biodiversitate, MERN

Bookmark this news