ANDREIU DE IARNĂ, sărbătoare populară cu dată fixă (30 noiembrie), sinonimă cu Cap de larnă şi Sîntandrei, dedicată unui zeu autohton, patron al lupilor, care a preluat din calendarul ortodox numele şi data de celebrare a Apostolului Andrei (30 noiembrie). Ciclul de sărbători populare de la sfîrşitul lunii noiembrie şi începutul lunii decembrie (Filipii de Toamnă, Filipul cel Mare, Ovidenia, Sîntandrei, Noaptea Strigoilor, ZiIele Bubatului, Moş Nicolae) formează un scenariu ritual de înnoire anuală a timpului, probabil-Anul Nou Dacic. Ca perioadă calendaristică, ciclul de sărbători dominat de două divinităţi ajunse la vîrsta senectuţii şi deci a morţii- Moş Andrei şi Moş Nicolae, dar şi de abundenţă reprezentărilor licomorfe (Filipii, cînd începe împerecherea lupilor în vederea reproducerii, Noaptea Strigoilor, cînd lupul poate să-şi vadă coada, şi altele) se suprapune, cu aproximaţie, peste Dionisiacele Cîmpenesti ale tracilor şi peste Brumalia romînilor. Despre importanţa de altădată a „sfîntului" precreştin, îmbrăcat în haine creştine, aminteşte şi numele popular al lunii decembrie, Andrea sau Indrea, provenite de la Andrei, celebrat în noiembrie, nu de la Crăciun, celebrat în decembrie. Ca urmare, noaptea A. de I. a păstrat, pînă la începutul secolului al XX-lea, elemente specifice Revelionului: distracţie nocturnă, cu excese de mîncare, băutură şi distracţie, numită-Păzitul Usturoiului sau Noaptea Strigoilor; prepararea unei băuturi rituale (Covaşa) şi a alimentelor rituale (Colacul de Andrei, Turta de Andrei); credinţa că se deschid mormintele şi se întorc spiritele morţilor; abundenţa vrăjilor şi farmecelor, în special cele de ursită; pronosticurile meteorologice şi aflarea rodului din noul an prin semănatul boabelor de grîu într-o strachină; interdicţia de a da ceva cu împrumut sau de a lua ceva pe datorie; bocitul de către fete a unei păpuşi din cîrpe, simbol al morţii Anului Vechi şi allele.

Ion Ghinoiu
Obiceiuri populare de peste an

  Vezi:
    -  Traditii la moldoveni