|
|
Domnul din Rai l-a gonit.
Din Raiul "cel din Edem,
Osindit cu greu blestem
Iar Adam, dac-a vazut,
Ca-n greseala, a cazut,
Si din Rai afara dat,
Izgonit si lepadat/
A sezut jos intr-un loc,
Plingind cu lacrimi de foc,
Raiul cu jale privind
Si catre dinsul graind:
O, Raiule; lacas sfint,
Ma vezi in ce jale sint,
Ca sint cumplit urgisit
Si de la tine gonit!
Oh, vai, cum ma bucuram,
in slava ta cind eram !
Iar- acuma cu atit
Sint jalnic si amarit.
Ca de-acum, nu voi gusta
Din sfinta dulceata ta.
Amar, Evo, ce facusi?
Unde vom merge acusi?
Pe tine te ascultai
Si din acel pom mincai.
Ca tu, Evo, m-ai silit
Si de-ast bine m-ai lipsit.
O, ticalosul de eu,
Cum. scirbii pe Dumnezeu!
Greu pacat, Evo, de noi,
Ca vom fi tot in nevoi.
Ci, o, Doamne mila Ta
Cata spre zidirea Ta!
Si nu ma lasa, scirbit
Sa fiu pina la sfirsit.
Publicat la: 01 Decembrie 2005