|
|
Si-am fost in pestera a Domnului meu.
Si-am vazut acolo pe Isus Hristos,
Ce din inaltime a pogorit jos.
El ca facatorul si mintuitorul,
Isi alese iesle, cea cu fund pe jos.
intre dobitoace, intre miei si oi,
A facut acestea, numai pentru noi.
Iosif cu Maria, il priveau duios,
Cum plingea cu jale, micul prunc Hristos.
Si cu alinare, lacrimi el varsa,
Si cu acele lacrimi, ieslea si-o uda.
Mie mi-a fost mila, de Isus Hristos,
Si-am plecat genunchii, linga iesle jos.
Si cu alinare, mult am plins si eu,
Am plins impreuna cu al meu Dumnezeu.
Apoi pe fecioara, eu am intrebat,
De ce asa plinge prunc nevinovat.
Iar fecioara imi spune, plinge el micutul,
Caci Adam si Eva, sunt in iad cazuti.
Plinge el ca lumea neamului Adam,
Zace in robie grea al lui Satan.
Plinge ca-n slujba lumii toti se duc,
Dar de slujba Domnului, mici si mari toti fug.
Publicat la: 28 Noiembrie 2005