Valentin Boghean: Mult timp mi-a fost frică să vin în fața publicului de la noi/ INTERVIU
Interviu cu vocalistul şi instrumentistul Valentin Boghean, oferit pentru Moldova.ORG.
Recent ai susținut un concert la Filarmonica Națională, cu ce impresii ai rămas?
După un concert nu poți să spui că a fost bine sau rău. E foarte complicat ca prin intermediul uni spectacol sau prin muzica pe care o cânți să fii înțeles, cu atât mai mult că în zilele noastre se pune accent pe lumini, pe fum sau alte artificii. Or, eu am renunțat la ele și mi-am propus, împreună cu oamenii din echipa mea, să aducem un altfel de concert, simplu, bazat pe autentic și natural.
După acest concert am rămas cu impresia că publicul e dornic să asculte muzică bună și acest fapt ne motivează să muncim dublu și să creăm muzică de calitate.
Am să dau niște dezvăluiri din culise și am să spun că înainte de concert nu am făcut decât două repetiții. Concertul a fost organizat promt, de la o zi la alta și cu mari riscuri, dar importat e că a ieșit bine și am reușit să transmitem publicului ceea ce ne-am propus.
Ai experimentat mai multe stiluri de muzică, care totuși este stilul care te reprezintă cel mai bine?
În ultimul timp, foarte des sunt întrebat de muzicieni: ce cânt? Eu numesc asta muzică, eu numesc asta creație. Până la urmă, publicul este cel care îmi apreciază, și-mi critică prestația. Publicul și oamenii profesioniști din domeniul muzicii pot valorifica muzica pe care o fac eu, împreună cu echipa care stă în spatele meu.
Acum când muzica e pe fir non-stop, lumea deja cunoaște și mai ales e mereu predispusă să critice, și atunci când vine într-o sală de spectacol, în loc să se relaxeze, să intre în esnța muzicii pe care o cânți, ea îți justifică sau îți critică muzica.
Mult timp mi-a fost frică să vin în fața publicului de la noi. Deși este un public extrem de bun, este foarte greu să ajungi la inima lui, să-l aduci în lumea ta, pentru a-i transmite mesajul muzicii tale. Spectatorul imediat începe să te compare cu alți artiști din breaslă sau cu cei pe care-i întragește el. Ori în muzică, ca și în dragoste: nu poți să faci comparație.
Cu ani în urmă folkul era un fenomen de masă, acum acest gen de muzică este prezent doar în arii restrânse. De ce?
Artiștii sunt de vină. Și spun asta cu asumare, deoarece, e foarte simplu să cânți ce este la modă, e foarte seducător să cânți pentru mai mulți bani și, de fapt, să încetezi să mai faci muzică. Marii cântăreți de folk au greșit atunci când au cedat și mai ales că nu au creat alți folkiști.
În primul rând sunt vinovați artiștii, iar în al doilea rând este vinovată mass media pentru că ea este cea care promovează valorile, cea care duce artistul în fața publicului și-i prezintă acestuia muzica pe care o face. Acum majoritatea artiștilor aleargă după popularitate și lasă pe un loc secund calitatea muzicii pe care o cântă.
Ce ai luat de la Trigon, de la Lăutarii, de la Transbalcanica și de la proiectul cu muzicienii georgieni?
M-am născut într-o familie numeroasă de muzicieni și acesta este probabil motivul pentru care am ales muzica ca domeniu de manifestare, însă primii pași în muzica profesională i-am făcut la Ungheni, acolo am și avut o trupă cu care m-am lansat și care m-a adus pe scena de la Chișinău. Aici l-am întâlnit pe maestrul Anatol Ștefăneț, care a văzut într-un baiat ,,neșlefuit” din Ungheni un potențial artist. Anatol Ștefăneț a crescut în mine individualitatea și acel ceva care să mă reprezinte doar pe mine. La fel în Trigon, timp de 5 ani, am cunoscut o lume de muzicieni care au împărtășit cu mine toată experiența și cunoașterea pe care o aveau în domeniul muzicii.
O altă lecție de muzică și de viață a fost colaborarea mea cu marele lăutar Nicolae Botgros, care mi-a insuflat dorința și rezistența de a munci și mai ales dăruirea de sine în ceea ce fac. Erau momente când îmi doream să mă las și de muzică, și de țară și de tot, până când ajungeau aceste intenții la urechile maestrului, care mă chema și mă sfătuia ca un părinte ce trebuie și ce nu trebuie să fac.
Marea experiență care a încununat așa zisa ,,școală” de muzică a fost colaborarea cu trupa din Georgia, în care am descoperit o altă muzică, un alt stil și alți oameni.
Aceasta a fost şcoala mea, aceștia au fos oamenii care au creat artistul din mine și care mi-au împărtășit din experiența lor ca astăzi să vin cu muzica mea specială, cu stilul meu propriu.
De unde se inspiră Vali Boghean atunci când își scrie textile propriilor piese?
Nu aș putea să dau un răspuns exact, cu subiect și predicat. Mă inspiră tot. O femeie, o stare… tot ce trăiesc.
Un artist nu poate simți într-un fel și cânta într-altul pentru că asta se numește prefacere. Or eu nu mă pot preface.
Ce le-ar mai trebui artiștilor moldoveni pentru a se simți împliniți?
Este o expresie care mie îmi place foarte mult și care ar da oarecum răspunsul la această întrebare, și anume că salvarea unui om de la înec este în mîinile lui. Artistul își crează propriul mediu în care activează, el își face activitatea mai dinamică sau mai lentă, deci el este responsabil de cariera sa și de forma pe care o însușește aceasta.
Activitatea artiștilor este oarecum ghidată de niște streotipuri, care în opinia mea trebuie înlăturate, și anume crearea pieselor în funcție de sezon sau tematica comuna tuturor, organizarea spectacolelor în anumite perioade ale anului și multe alte chestii standarte pe care le respectă artiștii. În felul acesta își perd din naturalețe, autenticitate, mai mult de atât, își pierd din stilul lor propriu. Mulți dintre colegii mei sunt interesați să apară cât mai des în media, fără să conteze cum și prin ce mod. Ministerul Culturii sau alte organe din stat, care până la urmă tot de noi sunt plătite, nu au nicio eficiență și nu ajută în niciun fel progresarea domeniului artistic, al culturii, în general.
Ai avut ocazia să-ți desfășori activitatea artistică în afara țării, de ce ai ales să rămâii în Moldova?
Publicul nu-l alegi, dar vreau să spun că am rămas în Moldova, deaorece aici este un mediu foarte favorabil pentru muzică, pentru creație. Confortul care-l am aici, colegii, bandul, studioul, oriunde în afara țării toate acestea sunt un lux, pe care eu nu mi l-aș putea permite. Un alt motiv ar fi faptul că muzica și individualitatea mea nu vreau să le impart cu nimeni din afară. Nimeni nu o să mă simtă mai bine decât colegii mei pe care-i am azi, aici.
Ce planuri de viitor are Vali Boghean?
Am niște gînduri în muzică și cu ele merg înainte, dar în muzică nu poți anticipa starea, poți doar s-o intuiești. Despre muzică poți vorbi doar după ce a fost creată, pentru că nu poți să presupui emoția, nu poți ști când o să-ți vină muza.
Dar ca să nu intrig o să spun că îmi doresc ca în toamnă să vin cu un concert nou, cu un program nou și cu alți invitați. Din motiv că Chișinăul este un oraș atât de mic, nu ai voie să te repeți pentru că riști să devii monoton. Dar ca să vii cu ceva nou, trebuie să muncești non-stop, și eu sunt pregătit pentru asta și entuziasm am din plin.
Vreau să fac videoclipul la piesa “Boschetar”, să finalizăm lucrările care durează de mai mult de doi ani la CD-ul în colaborare cu bandul și multe alte planuri care necesită implicare și mai mult decât atât - suport financiar, care noi, până în prezent, reușim cu mari eforturi să-l acoperim. De un lucru sunt sigur, că spectacolele cu Vali Boghean o să aibă loc de două ori pe an, orice-ar fi, pentru că asta mă motivează și asta mă încarcă emoțional.
Comentarii