Siberia cețoasă, ne-a înghețat buneii- cu rănile tăioase formând al nostru nume! (VIDEO)
De Cătălina Gromov
Chișinău (Moldova.ORG) -- Istoria care nu se învață la școală, care nu se poate descrie și care a lăsat în urmă groază, teroare, umilință și sclavie este istoria pecetluită cu lacrimi a părinților și buneilor noștri. În manualele de istorie a românilor puțin ce se vorbește despre ce a îndurat neamul nostru- în loc să scrie cu majuscule cine ne-au ocupat de-a lungul vremii și cît de mare a fost durerea cruzii realități, fiecare pagină descrie în termeni mărunți- ce înseamnă deportare, în ce ani au avut loc aceste groaznice evenimente și despre cum a intrat Basarabia în cel de-al doilea război mondial.
Ne-a fost ascuns adevărul întotdeauna, pentru că așa i-a fost dat țării noastre să fie călcată în picioare de niște organe fără studii și capacități, de niște persoane fără milă, care s-au născut cu darul răului în sânge.
Lumea orbită de criminali a fost învățată să tacă și să înghită, să se supună- căci vorba moldoveanului- „Ce mi-i dat oricum o să se întîmple”. Toate aceste lucruri se întîmplă astăzi pentru că am fost crescuți în minciună, neinformare și destindere prostească. Lumea mai votează azi pentru un sistem ce nu mai poate exista, făcând aceleași greșeală de altă-dată: „vor supuși!”
Ei nu se întreabă, sau nu analizează cine sunt adevărații impostori. Adevărul este că iubim să fim conduși de tovarășii ce activează fără scrupule, care nu au studii și care au un nivel intelectual scăzut.
Ce ne interesează dacă trăim în comunism sau capitalism, există un singur lucru care descrie prostia noastră : „sclavia”. Deoarece anume iluzia insuflată de comuniști reprezintă cel mai nociv element bolnav și au prins în plasă popoare care au scăpat de gherele lor mai devreme, sau mai tîrziu, noi-niciodată.
Hitler spunea: „Ce noroc au conducătorii că oamenii nu gândesc!”
Ceea ce face pe unii să regrete azi că sunt ființe umane, este doar faptul că unii apără sclavia, apără minciuna și nu doresc să se debaraseze de acest trecut sângeros, pentru a construi un viitor nesubjugat.
În timpul celui de-al doilea război mondial am fost ocupați de autoritățile bolșevice ce au creat pe teritoriul nostru matern selsovete, ispolcom cu secții agrare (raizerno) și financiare (raifino), ne-au impus să vorbim o limbă calică, care este atribuită și în ziua de astăzi, va fi vorbită încă mulți ani înainte de nepoții și strănepoții noștri.
Ziarul Timpul a adus la iveală în martie 2010 informații șocante despre ce i-a fost să îndure neamului nostru în anii celui de-al doilea război mondial, asfel un document din arhivă, recunoștea crimele comise de „eliberatori” in timpul deportărilor din 5-6 iulie 1949. Stilul e coincis, milităresc, fără emoții. Cităm: „În s. Răculești, în timpul deportării, soldatul Saghibulin l-a impușcat pe țăranul Roșca. Concluzie: Soldatul Saghibulin a folosit corect arma”; „În satul Bravicea, în timpul controlului, a fost impușcat țăranul Sârghi. Concluzie: arma a fost folosita corect”; „În satul Ciuciuleni, în urma tentativei de a fugi în padure, a fost impușcată fetița Bodrug, în varsta de 15 ani. Concluzie: Arma a fost folosită corect”, etc.
Iată de cine am fost subjugați, de niște presupuși eliberatori, pentru că așa se numesc singuri pe ei cei care ne învață ce limbă să vorbim, ce istorie avem, unde să ne integrăm și unde nu, ce date istorice să sărbătorim…
Potrivit unor dezvăluiri în ultimele trei luni ale celui de-al Doilea Razboi Mondial - februarie-mai 1945 - si-au pierdut viața 54.618 de basarabeni înrolați în armata sovietică în toamna anului 1944. Autoritățile sovietice i-au mobilizat pe basarabeni în pofida faptului că aceștia dețineau cetățenia statului român și că existau convenții internationale care interziceau mobilizările în teritoriile ocupate.
Astfel interesul autorităților sovietice și, în mod special, al NKVD-ului, KGB-ul de mai târziu, a fost de a nimici populația de sex masculin din spațiul pruto-nistrean”. În final, este dată cifra reală a victimelor ocupației sovietice: 300.817 - 173.684 de basarabeni au decedat prin înfometare, 74.515 prin deportare și 54.618 în razboi.
Conform altor date planul bolșevicilor prevedea deportarea a 85.000 de oameni nevinovați în regiunile de nord și est ale U.R.S.S. în 1941. La 12 spre 13 iunie 1941 noaptea a început deportarea în Siberia a 22.000 de oameni.
În timpul acestor operațiuni s-au făcut abuzuri de neimaginat – basarabenii erau transportați în vagoane de vite, aruncați fără nici o evidență copii, femei însărcinate, bătrîni, invalizi, părinții fiind izolați de copii și soțiile de bărbați. Îmaginațivă cîtă teroare, cînd mii de oameni au fost arestați fără motiv, doar pentru faptul că erau români, schingiuți în mod bestial, împușcați, aruncați în gropi comune și stropiți cu vitriol pentru a nu putea fi recunoscuți.
Deportările se făceau în mare grabă și în condiții îngrozitoare.
Autoritățile de atunci și-au dorit micșorarea țării noastre și au maltratați oameni nevinoveți care în viziunea lor erau chiaburi, nu se supuneau noilor ordine, sau pur și simplu nu le plăceau.
A urmat foametea, care din nou dădea bătăi de cap. Ca şi în alte regiuni anexate de Uniunea Sovietică, în RSSM a fost organizată o nouă deportare în masă, după modelul celei din iunie 1941. Acest eveniment tragic a început în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, la orele 2 de dimineaţă şi a durat până la orele 8 seara a zilei de 7 iulie.
Conform operaţiunii "Iug" ("Sud") era vizată deportarea a 40 850 persoane, dar din diferite motive a fost înfăptuită strămutarea forţată în Siberia şi Kazahstan a 35 796 de persoane, dintre care 9 864 bărbaţi, 14 033 femei şi 11 889 copii. Din totalul familiilor deportate, 7625 erau considerate "chiabureşti", restul membrilor acestora fiind acuzaţi de colaborare cu "ocupanţii germano-fascişti"60, dintre care 305 familii sau cca. 1000 de persoane erau din fosta RASSM, de pe malul stâng al Nistrului61. Evenimentul a fost numit ulterior "cea mai mare deportare a populaţiei basarabene". Aceste detalii tind să arate că pedepsirea "duşmanului" intern, în cazul comunismului sovietic, era mai degrabă o strategie de înfricoşare a populaţiei decât un scop în sine.
Ultima deportare în masă a populaţiei basarabene a avut loc în noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951 şi a vizat, de această dată, elementele religioase considerate un pericol potenţial la adresa regimului comunist stalinist. În cadrul operaţiunii, numită "Sever", au fost arestate şi deportate 723 de familii, alcătuind 2 617 persoane. Au fost vizaţi în primul rând membrii "sectelor" religioase, mai cu seamă cei care se numeau "martorii lui Iehova".
După toate aceste crude timpuri și cît au indurate rudele noastre unii n-au mai ajuns acasă, iar alţii au supravieţuit prin minune în condiţii de viaţă mizerabile şi climă aspră. Acestea sunt consecințe care dor și astăzi și care și-au lăsat amprenta peste istoria neamului nostru românesc. Dezrădăcinarea, deznaţionalizarea şi dezmoştenirea celor deportaţi a avut consecinţe grave asupra evoluţiei ulterioare a spaţiului dintre Prut şi Nistru. Ecoul acestor strămutări mai răsună și astăzi în fiecare colțișor al străzii, în fiecare regiune a țării noastre și în amintirea oamenilor care mai trăiesc după tot acest calvar înfricoșător. Aceasta este drama poporului nostru. Mii de persoane, fiind pe atunci copii, acum, la apusul vieţii, mai aşteaptă să fie reabilitate, să li se întoarcă măcar o parte din averea confiscată, să primească o pensie cât de cât decentă pentru munca prestată pentru imperiul sovietic, de-a lungul anilor, în condiţii de exil antiuman.
Așa arată istoria noastră: istorie pătată de lacrimi, amintiri negre, durere, sclavie și nedreptate. Cei care se consideră cetățeni ai acestui stat și nu-și cunosc istoria, de ce mai pleacă la vot pentru a vota un regim de cândva?
.jpg)
Comentarii