Raisa Vieru: Adevăraţii asasini ai lui Grigore sunt ziarele „Flux” şi „Moldova Suverană”
Emisiunea „Istoria în mişcare” din 4 februarie, realizată la postul de radio „Vocea Basarabiei” de ziarista Luminiţa Dumbrăveanu, a avut-o în calitate de invitat special pe dna Raisa Vieru, soţia regretatului poet Grigore Vieru. Ascultătorii au avut posibilitatea să asculte fragmente înregistrate la Marea Adunare Naţională din 27 august 1989. În cadrul acesteia Grigore Vieru a ţinut un discurs, în care a subliniat importanţa pe care o au sărbătorile naţionale ca factori de consolidare a principiilor democraţiei şi a unităţii naţionale: „Patru lucruri îi trebuie omului pentru a deveni fericit: pâine şi sare, libertate politică, economică, religioasă şi libertatea lingvistică”.
Poetul sublinia că rezolvarea problemei acordării drepturilor naţionale reprezintă o prioritate în faţa crizelor de ordin economic şi politic. „Nu putem ieşi din impasul politic şi economic fără să rezolvăm problemele stringente naţionale”, a spus Vieru. Poetul îşi exprima încrederea că voinţa poporului are o putere net superioară faţă de interesele politice meschine ale unor grupări politice: „Nici tancul, nici interfront-ul şi nici mâna de fier după care unii tânjesc atât de mult nu mai pot intimida voinţa popoarelor de a fi ele însele (…). Poate fi amânată o sesiune pentru o lună, un an, dar nu poate fi amânată o limbă, un alfabet, o naţiune”. La câteva zile după acest discurs, la 31 august 1989, deputaţii adoptă decizia ca limba română să treacă la grafia latină şi să devină limbă de stat în RSSM.
În cadrul emisiunii Raisa Vieru a menţionat colosala muncă pe care o depunea marele poet la organizarea şi desfăşurarea manifestărilor dedicate oficierii limbii române drept limbă de stat. „Adesea nu avea timp nici pentru a mânca şi nici pentru a se adresa la oculist, ca să-i rezolve problemele de vedere. La Marea Adunare Naţională din 27 august a purtat ochelarii mei”, îţi aminteşte dna Vieru. Soţia poetului îl descrie pe Gr. Vieru ca pe o persoană care adesea se retrăgea într-un univers propriu. „Deseori uita umbrela şi mănuşile în transport, de aceea a renunţat să şi le mai ia când pleca de acasă. Lucra în permanenţă. Când cineva îl întrerupea din activitate, răspundea monoton, pentru a închide subiectul, însă gândurile erau concentrate doar pe munca sa”, îşi aminteşte Raisa Vieru.
Deşi protestele pentru grafia latină reuşeau să adune sute de mii de persoane, ideile promovate de Vieru năşteau în anumite cercuri din republică o puternică antipatie. Au fost cazuri când în Vieru au fost aruncate ouă şi a fost scuipat.
Una din surprizele pregătite radioascultătorilor a fost difuzarea pe post a unei înregistrări din 14 martie 2008, în care Grigore Vieru le cântă sorocenilor piesa „Floare Micşunea”, pe muzica şi versurile sale. Poetului îi plăcea mult să cânte această piesă când mergea la serate sau în cadrul sărbătorilor de familie.
Raisa Vieru a amintit că drepturile naţionale obţinute în anii 89-91 ai secolului trecut nu au fost dobândite prin forţă militară, ci prin trezirea conştiinţei naţionale, la baza căreia au stat poeţii, scriitorii şi compozitorii noştri. Însuşi Vieru îi asocia pe poeţi cu asinii care duc în spate saci cu aur, însă nimeni nu aureşte copitele măgarilor pentru munca lor. Despre sine poetul zicea „îmi cunosc valoarea, dar nu am bani să mă plătesc”.
Referindu-se la moartea soţului său, Raisa Vieru a menţionat că adevăraţii asasini sunt ziarele „Flux” şi „Moldova Suverană”, care, prin articolele denigratoare pe care le-au publicat, i-au provocat poetului primul stop cardiac. Vieru a avut atac de cord chiar în ziua în care a citit în „Flux” un articol în care se zicea că ar fi avut intenţia de a-l împuşca pe fostul lider creştin-democrat, Iurie Roşca. După ce a decedat Vieru, medicii au afirmat că dacă nu ar fi avut anterior două stopuri cardiace, poetul ar fi supravieţuit tragicului accident din noaptea de 15 spre 16 ianuarie 2009. Raisa Vieru afirmă că l-a iertat pe Gheorghe Muntean, şoferul automobilului în care se afla soţul său în momentul accidentului.
Invitata emisiunii a vorbit despre sensibilitatea profundă a poetului. Raisa Vieru îşi aminteşte cum odată a ridicat puţin vocea la soţul său, care a implorat-o să nu se mai răstească la el, întrucât acest lucru îi blochează posibilitatea de a scrie.
Spre finalul emisiunii invitata a vorbit despre relaţia de prietenie dintre Grigore Vieru şi soţii Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, despre colaborarea cu ei şi plecarea în tranşeele războiului de pe Nistru (1992), pentru a ridica moralul combatanţilor moldoveni.
Emisiunea poate fi audiată integral aici.
Comentarii