Bine ai venit! Online: 107

Moldova





Menora de la Chişinău: neştiinţă sau diversiune?

21 Decembrie 2009
Abonează-te la: RSS, Email

De George Rădulescu


Actorul Dan Puric mi-a povestit, zilele trecute, prin ce a trecut înaintea unui spectacol pe care l-a susţinut la Cairo. La repetiţiile din capitala Egiptului, echipa tehnică, asigurată de gazde, se mişca „din reluare”, părând complet indiferentă la cerinţele artistului. În general pentru arabi timpul curge altfel, iar meticulozitatea şi atenţia la detalii sunt de neînţeles.

Enervat, Dan Puric a cerut, pe un ton ridicat, să i se pună la dispoziţie un regizor de platou. Nimeni nu i-a răspuns, motiv pentru care a deschis brusc uşa camerei unde bănuia că se aflau cei în măsură să-l ajute. Când colo, a dat peste trei bărbaţi care se prosternau pe un covoraş, cu faţa spre Mecca, săvârşind una dintre rugăciunile zilnice rânduite de Profet spre slava lui Allah. Dan Puric a închis uşa la loc, cu grijă şi fără zgomot, impresionat fiind de pioşenia acelor musulmani. Observând respectul manifestat de un creştin faţă de credinţa lor, arabii s-au îngrijit, fără niciun cuvânt în plus, ca spectacolul românului să meargă şnur din punct de vedere tehnic...

Am început cu această întâmplare, relatată de un creştin ortodox mărturisitor, pentru a vă oferi o mostră de respect. Pentru a face aşa ceva n-ai nevoie de multă şcoală sau de har artistic. Pur şi simplu, trebuie să fii om. Cu atât mai mult, de la un creştin se aşteaptă o asemenea atitudine. Credinţa în Hristos înseamnă iubirea aproapelui. Mântuitorul nu le-a dat în cap şi nici nu i-a trecut prin sabie pe aceia care nu credeau în El.

Dimpotrivă, s-a rugat pentru ei şi a înfăptuit minuni pentru cei rătăciţi de la dreapta credinţă. Ceea ce s-a întâmplat duminică, 13 decembrie, cu menora amplasată în Parcul Ştefan cel Mare din Chişinău ţine mai degrabă de Evul Mediu. Patriotismul şi apărarea valorilor Ortodoxiei implică bună cuviinţă. Această noţiune înglobează, printre altele, respectul datorat celor de lângă noi - indiferent de religie, rasă şi sex - precum şi înţelepciune în judecarea acţiunilor noastre imediate. Dar să le analizăm pe rând.

Respectul, în cazul dat, l-aş rezuma în principiul „libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celuilalt”. Oricine este cetăţean al unui stat democratic are dreptul să-şi manifeste liber convingerile religioase, inclusiv prin afişarea de simboluri, în condiţiile în care acestea nu încalcă legislaţia în vigoare. Creştinii ortodocşi, mai ales aceia care aparţin naţiunii române, au manifestat întotdeauna un grad de toleranţă ridicat, indiferent de conjuncturi.

Ei i-au primit în casele lor, i-au îngrijit şi i-au ascuns pe fraţii lor evrei atunci când pentru o asemenea faptă erai executat în propria ogradă. Străbunica mea şi-a riscat viaţa pământească pentru a face acest lucru, ştiind că, dacă ar fi fost să primească un glonţ în cap pentru asta, ar fi câştigat viaţa veşnică. Schizofrenia istorică nu a diluat respectul şi toleranţa românilor. Şi nici nu le va dilua.

Înţelepciunea, tot în cazul dat, presupune evaluarea corectă a consecinţelor unui gest. La ce bun să le dai apă la moară celor care şi-au făcut o profesiune din a căuta antisemitism acolo unde nu există? De astfel de scandaluri are nevoie noua putere democratică de la Chişinău, atunci când criza ameninţă să-i sufoce pe basarabeni?

Atât Vlad Filat, cât şi Dorin Chirtoacă par să facă tot ce le stă în putinţă pentru a recâştiga credibilitatea R. Moldova pe plan extern şi pentru a atrage bani între Prut şi Nistru. Într-un stat care pretinde că vrea să se apropie de UE, un astfel de gest riscă să compromită eforturile diplomatice depuse o lungă perioadă de timp. Merită? Pentru unii da, cu siguranţă! Iar aici nu trebuie să scăpăm din vedere varianta unei diversiuni.

Duşmanii de ieri şi de azi ai valorilor de tip occidental sunt dispuşi să regizeze orice pentru a reveni în fruntea bucatelor. Ei nu vor pricepe niciodată că luptă pentru o cauză pierdută. Comunismul de tip sovietic, cel mai nociv dintre toate, nu se va mai întoarce de la groapa de gunoi a istoriei. Tinerii basarabeni au învins - unii plătind cu viaţa - în războiul împotriva urii şi a prostiei.

Timpul

Etichete:, , , , ,