Bine ai venit! Online: 80

Moldova





Basarabia, patriotismul şi legea lustraţiei

29 Decembrie 2009
Abonează-te la: RSS, Email

De Mihai Ciubotaru

Când a început Perestroika (Restructurarea) în URSS au prins a circula zvonuri prin Basarabia că se vor produce curând mari schimbări. Ideile restructurării erau propagate de apropiaţii scriitorului Ion Druţă care făceau tot timpul trimitere la scriitorul sovietic moldovan stabilit la Moscova. Curând a fost creată Mişcarea democratică în special din ziarişti, scriitori, actori şi alţii câţiva aleşi. N-a pregetat să apară Frontul Popular, cenaculul “A. Mateevici”. S-au înmulţit mitingurile de protest la Teatrul Verde, demonstraţiile de stradă. Basarabia fierbea a schimbare. Iar prima Mare Adunare Naţională a exprimat voinţa de Mişcare de eliberare a poporului, în timp ce prin gura scriitorului de la Moscova Ion Druţă a trasat calea de a alege grâul de neghină. Patriotul de la Moscova va înfiera comunismul totalitarist şi va ridica în slăvi lumina restructurării. Nu era ceas, nu era zi să nu fie pomenit numele profetului naţional în casele basarabenilor. De acum încolo Basarabia va fi fericită de comunismul umanist al lui Gorbaciov. Televiziunea Naţională transmitea necontenit despre schimbarea la faţă a Basarabiei.

În aceste vremuri revoluţionare de schimbare prinse să circule în Basarabia zvonul cum că Nicolae Ceausescu ar dori să ceară lui Gorbaciov Basarabia ocupată de URSS. Dar iată că în perioada vizitei lui Mihail Gorbaciov la Malta, Radio Europa Liberă a difuzat un eseu al scriitorului moldovan şi cetăţean sovietic Ion Druţă, apropiatul lui Gorbaciov “Cine a stins lumina?”, un semnal clar pentru regimul Ceauşescu din România. Druţă denunţa realităţile de dincolo şi de dincoace de Prut. Eseul a produs nişte reacţii de o intensitate puternică în România la începutul lui decembrie 1989. În seara de 21 decembrie 1989 am deschis postul de radio Bucureşti, când colo aud împuşcături de arme, iar crainicul anunţă în comentariul realizat despre Revoluţia Română de la Bucureşti.

Vom citi astăzi în ZIUA.ro despre amplul articol din publicaţia franceză L’Express referitor la evenimentele sângeroase care au avut loc la sfârşitul anului 1989 în România şi care au dus la căderea regimului comunist al lui Nicolae Ceauşescu, cum pe 25 decembrie, în România, soţii Ceauşescu au fost executaţi după o parodie de proces. Publicaţia ZIUA. ro va scrie: «Guy Hoedts, cercetator la INALCO, si istoricul Catherine Durandin reconstituie filmul unei lovituri de stat comuniste, al unei revolutii confiscate, pornind de la marturii inedite, in cartea intitulata ”Moartea Ceausestilor”, aparuta de curand. Cei doi autori acorda un interviu publicatiei L’Express, citat de Agerpres. Ceausescu avea dreptate. La intrebarea daca revolutia populara a fost in realitate o lovitura de stat mascata si daca Ceausescu avea de fapt dreptate, cei doi autori raspund ca Ceausescu avea intr-adevar dreptate cand vorbea in fata tribunalului care l-a judecat, pe 25 decembrie 1989, de tradatori si de lovitura de stat: ”Aceasta lovitura de stat este o actiune a armatei, a generalilor Militaru si Stanculescu: Militaru, general in rezerva, complotase deja impotriva regimului Ceausescu la inceputul anilor 1980. Stanculescu se bucura, inainte de 22 decembrie, de toata increderea lui Ceausescu, care-l numise cu o zi inainte ministrul Apararii… In dimineata zilei de 22 decembrie, generalul Stanculescu ii sfatuieste pe cei doi Ceausesti sa paraseasca sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Roman (PCR), le organizeaza plecarea cu elicopterul, ii convoaca pe membrii tribunalului. El si-a schimbat astfel rolul: din ministru al Apararii al lui Ceausescu, a devenit unul din actorii-cheie ai eliminarii lui…”

Cei doi autori ai cartii arata ca actorii loviturii de stat au fost comunisti deceptionati de derapajele regimului, de cultul personalitatii cuplului Ceausescu. Aceste persoane - generatia de cadre ale PCR intre 40 si 50 de ani - aveau contacte cu Moscova: au fosti colegi de facultate in URSS, militarii de rang inalt s-au format la academiile sovietice unde erau instruiti ofiterii superiori din Pactul de la Varsovia. Erau in contact si cu generatia veche, cea a fondatorilor comunismului din Romania, sustinuti atunci de Moscova. Elita bine informata, avand o educatie leninista, a urmat etapele de restructurare indicate de Mihail Gorbaciov, dorind sa salveze socialismul cu fata umana la care acesta visase. Se gandisera sa ajunga la putere si nu doreau sa piarda trenul schimbarii care se petrecuse deja in Ungaria si Polonia. Insa cu Ceausescu, nu se putea face nimic si nu se putea negocia nimic, sunt de parere autorii cartii ”Moartea Ceausestilor”, potrivit Agerpres.

In confuzia generala care a urmat fugii cuplului Ceausescu, acesti actori ai evenimentelor din 1989 aveau ca scop imediat sa apara ca eroi, eliberatori ai poporului de clanul dictatorului. Ei apar la televiziune, fac apel la fraternizarea armatei cu poporul si lanseaza amenintarea ca agentii Securitatii si teroristi sunt gata sa continue lupta ca sa-l apere pe Ceausescu. Se prezinta ca reprezentanti ai maselor si manipuleaza multimea cu sloganuri bine alese: ”Libertate” si ”Ole, ole, Ceausescu nu mai e”.

Ion Iliescu, care urma sa fie presedinte imediat dupa lovitura de stat, nu era atunci cunoscut de oameni. Petre Roman, premier intre 1989 si 1991, si generalul Victor Atanasie Stanculescu nu sunt nici ei cunoscuti si par a fi oameni noi, adica buni patrioti comunisti calcati in picioare de clica lui Ceausescu: ei dau asigurari, seduc populatia, afirma autorii cartii. Numai membrii conducerii superioare de partid, cativa diplomati straini, experti de la Radio Europa Libera auzisera de Ion Iliescu ca de o posibila alternativa: reformator, gorbaciovist. Acesti oameni, apartinand sferii puterii, dar necunoscuti marelui public, aveau toate atuurile pentru a se prezenta ca eroi ce se ridicasera impotriva tiranului Ceausescu.

Implicarea CIA si KGB, o alta intrebare la care autorii lucrarii au vrut sa raspunda este cand a inceput organizarea a ceea ce ei numesc lovitura de stat. Ei considera ca au existat mai multe momente-cheie in pregatirea momentului rasturnarii lui Ceausescu. Lumina verde - rezultand din articularea serviciilor sovietice, ambasada URSS de la Bucuresti, actorii Iliescu, Stanculescu&Co - s-a dat probabil imediat dupa reuniunea Pactului de la Varsovia de la Moscova, din 3 decembrie: atunci nu se mai putea spera nimic de la Ceausescu.

Vorbind despre rolul jucat de KGB si de CIA, autorii cartii arata in interviu ca KGB era in contact cu Securitatea. In pofida conflictelor, a micilor frecusuri intre serviciile secrete, legaturile dintre ele sunt structurale. In decembrie, CIA n-a jucat un rol direct, dar a fost operationala multa vreme, depistand verigile slabe ale sistemului Ceausescu si viitoarele elite. Washingtonul acceptase o tranzitie gorbaciovista in Romania: Ion Iliescu putea fi convenabil. Trecerea Romaniei la un Iliescu pro-Gorbaciov si linistirea ei conveneau Washingtonului.

Concluzia trasa de ziaristii de la L’Express este aceea ca, dupa evenimentele din decembrie 1989, la putere au ramas aceiasi oameni. ”Exista o continuitate a nomenclaturii si a mostenitorilor ei, care a dat nastere la noi institutii politice, fara remuscari. Cu pragmatism, oportunism si cinism. Fara indoiala, exista si oameni noi, corecti, dar reteaua de lideri politici este impanata de fostele elite si de nomenclaturisti convertiti la capitalism si la o noua limba de lemn: democratia liberala".

Un licăr de speranţă se va aprinde odată cu Podul de flori din 6 mai 1990. După mulţi ani de de ocupaţie Românii din Basarabia îşi vor vedea Ţara, iar Românii din Ţară vor vedea Basarabia. Şi numai atât!. Prutul va continua mai departe să fie marele zid care-i va despărţi mulţi ani încă.

Adevăraţii români basarabeni trăiesc tot timpul cu gândul la Unire. Din păcate Ion Iliescu a refuzat de două ori Reîntregirea ţării. „Primul act a fost descris de Vladimir Bukovski - care a prezentat extrase ale stenogramelor intalnirii dintre Gorbaciov si Ion Iliescu, in 1991. Ion Iliescu a refuzat Unirea cu Basarabia si a preluat “sugestiile” lui Mihail Gorbaciov evitand “deranjul” Uniunii Sovietice, ba chiar micul ipochimen moscovit s-a grabit sa garanteze URSS-ului granita pe Prut anuland eforturile basarabenilor care sperau (si unii chiar luptau pentru) destramarea imperiului sovietic.

In ce priveste tema Unirii din punct de vedere atlantic, in principiu, SUA nu s-a opus niciodata realipirii Basarabiei la Romania si din acest motiv probabil Washingtonul a ezitat initial sa recunoasca independenta Republicii Moldova sperand ca cel de-al doilea stat romanesc sa se uneasca cu cel dintai in conjuctura favorabila a caderii URSS. In 1992 la destramarea Uniunii Sovietice, Iliescu a fost vizitat de reprezentanti ai Parlamentului Moldovei si de lideri importanti basarabeni. A refuzat sa faca un pas inainte spre Basarabia, desi circumstantele momentului aminteau de perioada din 1917, cand prabusirea tarismului a permis succesiunea evenimentelor istorice care au dus la momentul 27 martie 1918. Odata aceste doua momente ratate in perioada care a urmat sansele unei miscari la scara mare care sa autentifice si sa legitimeze ocazia Reintregirii nu s-au mai ivit.” www..fundatia.org).
În anul căderii URSS s-a produs o singura si fatala greseala, nu s-a profitat de puciul anti-Gorbaciov, s-a proclamat doar independenta Republicii Moldova, nu si revenirea la Ţara-mama. Romania a facut o greseala simetrica si a fost primul stat care a recunoscut independenta provinciei romanesti emancipate. Regimul Iliescu a prevenit, astfel, reintregirea nedorita de Moscova.

A servi Ţara cu credinţă nu sunt vorbe mari. A servi cu credinţă Poporul Român nu sunt vorbe mari.

Patriotismul romanilor de pretutindeni trebuie sa fie sustinut de fapte, de actiuni care sa dovedeasca atasamentul si dragostea fata de patria noastra - Romania. A privi indiferent cum unii cetateni ai tarii - care adesea practica un patriotism de faţadă si nu au alt crez decat imbogatirea rapida si fara scrupule - este o atitudine nepatriotica.
Patriotismul inseamna dragoste de patrie, de ţară iar prin dragoste de patrie vom intelege dragostea fata de glia stramoseasca, fata de popor, de limba si cultura lui, fata de traditiile lui milenare.

Marele nostru poet, Mihai Eminescu, cel care a cunoscut si iubit atat de mult trecutul glorios si eroic al poporului roman, un apărător neobosit al gliei strabune, inchina una din poeziile sale cele mai remarcabile, victoriei rasunatoare a ostilor conduse de Mircea cel Batran in batalia de al Rovine.

De neuitat au ramas si vor ramane bataliile conduse de Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Ion Voda cel Cumplit si alti mari capitani de osti care au unit poporul impotriva cotropitorilor straini.

O marturie vie, de neuitat, a patriotismului poporului a constituit-o razboiul pentru independenta de la 1877. Numai ce greutati si ce sacrificii au suportat ostasii romani pe front !. Sfatul Ţării care a proclamat la 27 martie 1918 Unirea Basarabiei cu Romania în frunte cu Ion Inculeţ, Pan Halipa, Ion Buzdugan. Marea Unire de la 1 decembrie 1918.

Viaţa, destinul unui popor este strâns legată de patriotismul, demnitatea, înţelepciunea, bărbăţia şi curajul conducătorilor cărora li se încredinţează cârmuirea ţării. Anexată în 1940, apoi în 1944 la URSS, Basarabia practic n-a cunoscut măcar un singur conducător care să respecte demnitatea naţională a românilor basarabeni. Dimpotrivă toţi ca unul i-au schilodit sufletul şi i-au mutilat conştiinţa naţională. Un singur bastion mai rămase, intelectualitatea, scriitorii. Unde ar fi fost astăzi Basarabia, dacă scriitorul Ion Druţă ar fi fost un adevărat profet şi nu unul fals în acea perioadă de la începutul Restructurării URSS atunci când avea o autoritate enorma în faţa poporului ? Unde ar fi fost astăzi Basarabia dacă Ion Iliescu era român? Unde ar fi fost astăzi Basarabia dacă n-ar fi fost instalaţi conducătorii de atunci sovietici de data aceasta conducători democraţi? Puterea poporului a fost puternică în acei ani oprind tancurile sovietice, în aşa fel zădărnicind desfăşurarea paradei militare. Bărbăţia şi curajul basarabenilor s-a văzut în războiul din Transnistria contra armatei Federaţiei Ruse, când erau mai să cucerească Tiraspolul, eliberând alte localităţi, dacă nu erau trădaţi de conducătorii de la Chişinău.

E cunoscut foarte bine faptul, comunismul este importiva naturii umane, impotriva valorilor de baza ale umanitatii - viata, libertatea si proprietatea. După cum a spus Petre Ţuţea: “Comunismul inseamna negatia omului total, ca omul total apartine la cele doua lumi: lumea trecatoare si lumea vesnica. Or comunismul ancoreaza in dimensiunea lumii trecatoare si in felul asta nu e uman. Pentru ca daca ii spui unui om normal: ma esti un animal rational muritor si dupa tine raman doar viermi si minerale - iti da cu bata in cap!” “Comunismul este un cancer social. Unde se instaleaza ramane pustiu.”

Lupta impotriva comunismului este posibila, comunismul nu mai este imposibil de invins. Pentru ca să învingă democraţia definitiv, trebuie sa facem tot posibilul astfel incit comunismul sa nu se intoarca niciodata, trebuie sa intelegem ca trebuie sa aparam democratia zi de zi, sa ne aparam valorile noastre democratice”.

Atunci cand au fost aduşi comuniştii lui Voronin la putere prin trădare, se credea că au venit pe 70 de ani. Dar acest popor basarabean amăgit totdeauna de profeţi falşi , chinuit, nenorocit, deportat, vândut mereu, dornic de libertate a dat dovadă de un adevărat patriotism, această mână de români basarabeni care mai sunt încă, au învins comuniştii ocupanţi în alegerile de la 29 iulie 2009, debarcând ultimul regim comunist sovietic de pe continent.

Istoria ultimelor două decenii din Basarabia a demonstrat că toţi conducătorii ei, Snegur, Lucinschi, Voronin au fost nişte farisei ordinari. Primul Parlament dacă într-adevăr ar fi fost unul naţional, ar fi mers pe calea unei reforme profunde a societăţii, aşa cum s-a procedat în toate ţarile din fostul lagar socialist. Au pus bazele unor noi ţări la dânşii acasă. Următoarele parlamente cu atăt mai mult n-au făcut nimic. Românul basarabean a învins atunci în 1889 şi acum în 2009.

Va fi însă societatea basarabeană reformată în profunzime? Se va pune astăzi bazele unei noi Basarabii, una în care vorba să corespundă cu fapta, in care binelui sa i se spuna bine, iar raului rau, în care legea să fie respectată, iar crimele sa fie pedepsite. O Basarabie care sa nu mai fie condusa de slugile lui Medvedev, Putin, Snegur, Lucinschi, Voronin, ci de o noua clasa politica, ale carei origini sa nu se regaseasca in nomenclatura sovietică, comunista, prorusă Se va face o decomunizare, dupa modelul denazificarii practicate de Aliati in Germania la incheierea celui de-al doilea razboi mondial. Dacă Basarabia ar fi mers pe calea reformării clasel politice, unde ar fi fost în prezent ea ?

E timpul să nu mai încredinţăm puterea şi să nu credem lozincilor false. E timpul să învingem definitiv Rusia, care şi-a lăsat clasa politică fără să plece din Basarabia. Cum au învins Rusia celelalte ţări din fostul lagăr socialist, au recurs la procedeul etern al lustratiţiei. (Lustratia (în latina lustratio) era o ceremonie practicată în antichitate, prin care cei vechi purificau o persoană, etc).

În prezent, acest termen şi-a lărgit sfera semantică şi se referă la limitarea accesului foştilor comunişti la funcţiile de conducere în stat şi chiar la alte poziţii în serviciul civil, în ţările europene foste comuniste pînă în 1989-1991. Persoanele afectate sunt foştii membri ai partidelor comuniste şi mai ales persoanele din conducere şi foşti informatori ai politiei secrete comuniste.Dupa caderea regimurilor comuniste in 1989-1991 lustratia a luat forma in diverse legi ce au ca scop „decomunizarea”.

Lustraţia a fost aplicată în diverse grade, în Cehia şi Germania aplicarea sa fiind mult mai pronunţată.
Transparenta si integritatea celor aflati la guvernare sunt principii care pot fi asigurate de Legea Lustratiei. Astfel se impune adoptarea acestei legi, care nu face decât să asigure ca foştii activisti comunisti, ce au făcut parte din organele de represiune care au instrumentat cazuri politice - Securitate, Justiţie, Procuratură etc. - să nu mai poată abuza de putere în ineresele lor personale cu aceleasi metode şi practici vechi, cu aceeaşi politică antinaţională., antiromânească.

Legea Lustraţiei nu trebuie să fie interpretată ca o lege a razbunarii. Legea Lustraţiei va bara calea aplicării unor practici totalitarist-sovierice, comuniste, care au torturat Basarabia atâţia ani. Societatea noastră trebuie să înţeleagă despre importanţa şi necesitatea unei legi a Lustraţiei, neadoptarea ei ar putea duce la revenirea unor asemenea practici. Este de importanţă majoră să transformăm serviciile secrete într-o instituţie naţională.

Cât priveşte scriitorii sau alte persoane din domeniul artei, istoriei, limbii şi literaturii se ştie că în perioada sovietică, au fost supravegheaţi de serviciile secrete, pentru a curma orice sentiment faţă de românism. Nu este exlus faptul că unii au colaborat de bună voie iar alţii au fost impuşi să colaboreze.

E cazul ca acei care au colaborat cu regimul sovietic, au propagat comunismul sovietic, să fie traşi la o răspundere morală, iar acei care au foat persecutaţi în mod abuziv să fie reabilitaţi şi să li se acordă locul în istorie pe care-l mertită. Societatea trebuie să-şi cunoască “eroii”. Nu ne putem permite ca unele şcoli să poarte numele unor false modele.

Din păcate în programul de guvernare al AIE nu se regaseste un asemenea punct care ar include legea lustraţiei. A trecut atata vreme de cand a pornit miscarea de eliberare nationala, şi această lege ar fi trebuit sa existe deja. Dar ea mai este încă o problema grea, complicată, delicata, iar unii parlamentari din AIE probabil că se vor opune unei asemenea legi. Cine se teme totuşi de Legea lustratiei? Cine sunt aceşti parlamentari? A fi patriot înseamnă a te sacrifica interesului naţional.Nu mai aven nevoie de nişte mesia falşi, care nu servesc interesul românului basarabean. Nu mai putem continua să ne minţim şi să păstrăm în structurile de putere oameni care au făcut rău, asta ar însemna cu mâna noastră să construim un stat în care corupţia face ordinea şi legea, un stat pentru ei, criminalii, trădătorii de ţară şi de neam. Sa ne intrebam de ce Republica Moldova nu are o lege a Lustratiei? Care partide in trecut s-au expus pentru aprobarea acestei legi si care au fost impotriva? Care partide astazi, în 2009 şi în viitor, isi propun sa promoveze legea Lustratiei?

Acestea sunt argumentele pentru care această lege trebuie adoptată cât mai curând şi aplicată neîntârziat, pentru că trebuie să demonstrăm odată pentru totdeauna că românii basarabeni sunt nişte oamnei care au demnitate, iubesc dreptatea şi privesc cu optimism în viitor.

Anul 2009 şi de acum încolo următorii ani vor sta, fără discuţii, sub semnul evenimentelor din 7 aprilie. Din acea zi a început, sperăm noi, o nouă viaţă şi în această zi a fost debarcat de la putere „ultimul regim comunist din Europa”. 7 aprilie are o singură semnificaţie : debarcarea comunismului şi începutul unor schimbări mari şi fără întoarcere pentru Basarabia.

A fi sau a nu fi, o a treia cale nu există. Atâta timp cât în Basarabia nu se va face un proces asupra comunismului, nu se va adopta o lege a lustratiei, nu vom avea acces la dosarele KGB, atâta timp nu vom putea vorbi de democraţie şi de integrare europeană.

Basarabia Literara

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,