Andrei Tamazlâcaru: Statul niciodată nu a luat în serios cultura tradițională (VIDEO)
Interviu cu Andrei Tamazlâcaru, compozitor, etnomuzicolog, folclorist, fondatorul ansamblului “Tălăncuţa”.
“Tradiţia noastră populară este neatinsă şi nu se pierde, dar se pierde însăşi omul”
Domnule Tamazlâcaru, povestiți-ne despre expedițiile folclorice pe care le-ați întreprins prin țară
Pe parcursul vieții am efectuat foarte multe expediții, dar astăzi cred că totuși au fost puține. Ultima s-a petrecut în perioada sărbătorilor de iarnă, în câteva sate din raioanele Ștefan Vodă și Căușeni, în special zona Nistrului, unde am descoperit lucruri inedite. Aflându-mă acolo, interesul meu era să văd cu ochii mei cum se petrece ritualul calendaristic al sărbătorilor de iarna, pe stil vechi și nou, dar mare mi-a fost dezamăgirea că nu prea am auzit hăitorii (în timp ce ,,ardea cerul” de artificii) și nu prea am văzut semănătorii.
Am înțeles atunci că tradiţia noastră populară este încă neatinsă și nu se pierde, dar se pierde însăși omul. Acest ciclu de sărbători nu a apărut pur și simplu și, până la urmă, tradiția este o necesitate, însă ea își pierde din valoare atunci când nu mai corespunde necesității estetice a generațiilor care vin și vin…
Tradiția, pentru a dăinui mai departe trebuie îmbogățită cu elemente contemporane, asta ar fi o condiție.
Tezaurul nostru cultural mai are încă detalii prețioase nedescoperite, care ar putea fi exploarate de tânăra generație?
Arealul nostru mai are ,,fosile” , eu le mai numesc ,,boarfe folclorice” - dar eu tind să cred că noi ne-am salvat tezaurul și la fel sper să rămănă în patrimoniul național, să nu așteptăm UNESCO să ne protejeze colinda și Florile Dalbe. Cât de mică n-ar fi țara, ea are procesele ei mocninde, entice, ce țin de cultură, de limbă, de superstiție, observații astronomice… și multe alte detalii care se descoperă și redescoperă în timp.
Eu am constatat că în popor sunt academicieni fără titlu, care au capacitatea de a descoperi, au gândire inventivă și spirit de observație, acest fapt mă liniștește că etnosul e pe mâini bune.
“Lumea nu poate să nu creeze”
Cum vedeți situația folclorului nostru peste câteva decenii?
Lumea nu poate să nu creeze. Și peste zeci de ani folclorul își va spune cuvântul. Oricât de mare ar fi vîltoarea vremii, o ,,Mioriță” trebuie să rămână. Folclorul este mai mult decât credem noi că este. Mie mi-e dor de acea vioară din trecut, de acea tobă, de trompeta care făcea să răsune tot satul, îndemnându-ne la dans pe ploaie sau pe arșiță.
În ce zonă din republică tradițiile s-au conservat mai bine?
La sud cred că folclorul a supraviețuit mai bine, pentru că în satele din lunca Prutului se păstrează o cultură coregrafică de importanță europeană și însăși aceste sate (Colibaşi, Manta, Câșlița Prut, Văleni, Brânza) prin cultura lor sunt niște relicve.
Centrul (mai exact zona Nistrului), iese în evidență prin cultura melodică a cântecului nistrean care este de o frumusețe deosebită.
Nordul are un alt specific, și anume au melodii cu niste texte foarte originale inspirate ușor din folclorul muntenesc.
Deci, fiecare zonă își are frumusețea sa aparte, fiecare a păstrat elemente esnțiale, care împreunate, încununează folclorul nostru național.
“Bucovina are o poetică atât de frumoasă, încât Eminescu anume acolo trebuia să se formeze ca poet”
Ați avut mai multe expediții și în nordul Bucovinei, și în sudul Basarabiei, care e situația folclorului românesc din zonele populate de români din Ucraina?
M-a surprins plăcut faptul că în satele românești din Ucraina, tradiția s-a pastrat foarte bine, și mai mult de atât, stratul lingvistic și vorbirea literară este de apreciat. Acolo am descoperit că în amestecul cela de culturi, de etnosuri, conaționalii noștri și-au păstrat intact cultura strămoșească. Bucovina are o poetică atât de frumoasă, încât Eminescu anume acolo trebuia să se formeze ca poet, anume în acea cultură bucovineană, tradițională. Într-o expediție la Crasna, la poalele munților, ne-am convins că pe acele meleaguri încă mai sunt pastrate cântece care l-au inspirat pe Eminescu.
Unele din acele cântece le-am imprimat, le-am studiat și împreună cu alți colegi ne-am dat seama de valoarea lor, deși marele poet le-a stilizat atunci când le-a publicat (,,Ce te legeni codrule,, este unul dintre ele).
Ce mai face "Tălăncuța"?
"Tălăncuța” prosperă, chiar zilele trecute au venit cu Trofeul de la Vaslui, de la Festivalul Familiei și al Dinastiei, acest lucru m-a bucurat enorm. ,,Tălăncuța” și-a onorat generațiile de mai eri, și de azi, și cu atât mai mult, a onorat poporul nostru, pentru că ei au preluat cântecele de pe buzele țăranilor și îl interpretează cum știu ei mai bine.
“Suntem impuşi oarecum să activăm la nivel de amatori”
Cine vă susține în organizarea festivalurilor și expedițiilor folclorice?
La acest capitol sunt trist. Suntem impuși oarecum să activăm la nivel de amatori. Uniunea Muzicienilor, unde imi desfășor activitatea, ne finanțează două expediții anual, trebuie să cerșim de la autorități dacă ne dorim să realizăm ceva mai mult. Pentru a elabora expediții în domeniu, avem nevoie de aparataj corespunzător, care să permită imprimarea unor elemente folclorice, însă lipsa lor ne pune și mai mult în dificultate. Este necesară și fondarea arhivei naționale de folclor, însă pentru mulţi această reprezintă o inutilitate.
Vreau să spun că statul niciodată nu a luat în serios cultura tradițională, niciodată…
Mai mulți interpreți din zilele noastre combină muzica populară cu alte genuri de muzică, ce părere aveți despre asta?
Mai demult ziceam că e de bine, și mă gîndeam că în așa fel folclorul nostru o să înconjoare planeta, dar e prea mult artificialitate în această muzică și eu simt asta. Urechea mea aude sunete străine. Din acest tip de combinație muzicală lipsește procedeul autentic și respectiv lipsește armonia dintre stiluri.
Domnule Tamazlîcaru, ce planuri aveți pentru viitor?
Am atâtea de făcut… Acum în colaborare cu Academia de Știință, pregătim pentru tipar o culegere de cântece folclorice, 125 la număr, care din 1934 și până acum s-au păstrat la Institutul de Folclor al Academiei Române. Aceste cântece în viziunea mea sunt într-adevăr niște relicve care vin din timpuri demult apuse. Mi-aș dori în viitorul apropiat să fac și o culegere de colinde și o alta culegere de cântece pascale, acestea sunt obiectivele mele pe care sper sa reușesc să le ating.
Transmite-ți un gând bun iubitorilor de folclor
Să pastrăm cultura națională, sa fim purtători de tradiție și să nu uităm de unde ne tragem…
Comentarii