A creştinat sau nu Sfântul Andrei dacii?
De Adriana Agapii/ Chișinău / Moldova.ORG/ -- Astăzi, 30 noiembrie, toţi creştinii de rit nou îl sărbătoresc pe Sfântul Apostol Andrei, considerat sfântul tuturor românilor, din care motiv este extrem de cinstit şi venerat pe teritoriul românesc.
Tradiţia creştină îl prezintă pe Sfântul Andrei ca fiind cel ce a creştinat dacii, cel ce a dus cuvântul lui Dumnezeu în spaţiul din nordul Dunării. Dar oare această tradiţie are temei ştiinţific sau e doar ceea ce se vrea a fi şi nimic altceva?
Unul din argumentele aduse în demonstrarea creştinării dacilor de către Sfântul Andrei este cea referitoare la prezenţa Apostolului Andrei în memoria pustnicilor păstrători de la Râmeţi, consemnată de către unul dintre cei mai importanţi duhovnici de această mănăstire, regretatul părinte Ghelasie de la Râmeţi. Acesta, în cartea sa „Moşul din Carpaţi” vorbeşte despre pusnicul Neofit care relatează unele memorii ale călugărilor pusnici care s-au transmis în formă orală de la pustnic la pustnic, ce vorbesc despre momentul trecerii dacilor la creştinism. Părintele Ghelasie vorbeşte despre mănăstirea Râmeţi ca fiind locul unde a fost ultimul urmaş al lui Zamolxe ce a fost condamnat la moarte pentru faptul că ar fi primit creştinismul de la însăşi Sfântul Andrei: „Preotul-mag spune poporului că el nu a trădat, ci ca a „împlinit credinţa în Chipul ei mult aşteptat.” „Apostolul lui Hristos, Andrei, într-adevăr a fost la noi şi ne-a adus chipul lui Hristos în fata Căruia eu, chipul lui Zamolxe, am îngenunchiat şi am dezbrăcat „haina de mag” şi am primit haina nouă de preot al lui Hristos.”
Un alt argument ar fi prezenţa Sfântului Apostol Andrei în tradiţiile şi obiceiurile populare ale locuitorilor teritoriilor româneşti, care se păstrează de mai bine de două milenii neschimbate. Unul dintre cele mai interesante obiceiuri legate de noaptea Sfântului Andrei este păzitul usturoiului, care încă se mai practică prin unele localităţi din judeţul Galaţi. Această tradiţie reeditează în fond scena privegherii Mântuitorului Hristos. În noaptea Sfântului Andrei, la Nămoloasa, acelaşi judeţ, gazda punea într-un castron pe masa 30 de căpăţâni de usturoi. Cele 30 de căpăţâni de usturoi – ca simbol al patimilor lui Iisus – fac aluzie la cei 30 de arginti pentru care Iuda Iscarioteanul L-a vândut pe Mântuitorul. Toate aceste obiceiuri leagă foarte strâns numele Sfântului Andrei de cea a lui Iisus Hristos şi de cea a datinilor româneşti, ceea ce demonstrează că strămoşii noştri au auzit pentru prima dată cuvântul Domnului de la Sfântul Andrei.
O descoperire făcută la Brad de către arheologul Vasile Ursache din Roman, induce ideea creştinării dacilor încă în secolul I d.Hr. Este vorba despre un capac realizat în tehnica ceramicii pictate, conservat în stadiu fragmentar, care are ca motiv decorativ un peşte. Capacul are, după cum spun specialiştii, dimensiuni obişnuite: diametrul-25 cm, înălţimea aproximativ 12 cm. Imaginea peştelui este conservată parţial şi are 6,3 cm lungime şi 2 cm lăţime. Acesta are marcaţi ochiul drept, solzii şi cele şase aripioare, dintre care patru pe o parte, iar două pe cealaltă. Profesorul Vasile Ursachi este de părere că desenul era reprezentat pe obiect de cel puţin patru ori. O reconstituire grafică a capacului dispune cele patru imagini ale peştelui pe capac, pe direcţia imaginară a unei cruci. Această descoperire este cu atât mai inedită cu cât peştele, ca simbol sau ca semn nu este prezent în perioada clasică a culturii dacice.
Călătoriile apostolului prin cetăţile de la Dunăre au fost pomenite de doctorul în Teologie Ion Dinu, care, în Viaţa şi activitatea Sfântului Apostol Andreiu, din 1945, spunea: „Dar chersoniţii şi cetatea Olbiilor, de la gura Nistrului şi peste marea Azovului îl aşteptau şi mult se bucurau de vestea că apostolul va veni şi la ei cu învăţătura şi cu botez. De aceea, cu tovarăşii săi a părăsit cetatea Silistrei şi s-a îndreptat spre cetatea dunăreana Axiopolis, care este acum Cernavodă, mergând apoi prin şirul de cetăţi până la Noviodunum, care se cheamă Isaccea, unde a trecut apa mare a Dunării“. O mărturisire, care confirmă cele arătate în acest sens, vine chiar de la Vatican. Însuşi Papa Pius al II-lea, referindu-se la faptul că la trei decenii după moartea poetului latin Ovidiu, la jumătatea secolului I d.Hr., Sfântul Andrei a ajuns pe malurile Dunării, spune că a fost primit de către o uriaşa mulţime „înflăcărată de cuvintele sale”.
Toate aceste argumente ar dovedi faptul că Sfântul Apostol Andrei este cel ce a creştinat strămoşii noştri. Aşa ori altfel, astăzi poporul român este un popor de creştini ortodocşi ce îl serbează pe Sfântul Apostol Andrei.
La Mulţi Ani tuturor celor ce îşi serbează azi ziua numelui!
.jpg)
Comentarii